Casatoriile aranjate

In Mesopotamia antica, aranjarea unei casatorii era o practica unanim acceptata. Casatoria era un contract semnat intre doua familii, cuplurile nici macar nu se intalneau. Sumerienii si babilonienii vedeau in casatorie doar o modalitate de procreere si de asigurarea a armoniei si continuitatii sociale. Desi compania si fericirea personala putea face parte din acest tablou grotesc, nu erau conditii primare. Existau reguli stricte implicate in procesul aranjamentului pentru casatorie. In codul lui Hammurabi se specifica clar faptul ca daca un tata socru se razgandea dupa ce aranjamentul era deja facut, pretendentul trebuia sa plateasca o compensatie economica. Aranjamentele maritale erau practicate si de romani. Romanii acceptau aranjamente de acest fel chiar daca niciuna dintre parti nu era prezenta. Mai tarziu s-a specificat clar ca fiecare parte trebuie sa isi dea consimtamantul chiar daca nu era prezenta. Casatoria se facea chiar daca cei doi miri aveau sapte ani sau mai in varsta decat se stipulase in intelegere.