Admiraţie nejustificată

Am auzit zilele trecute la radio o frază care mi-a plăcut: “noi încă ne aflăm în acea perioadă post-comunistă în care se manifestă o mare admiraţie nejustificată pentru occident”… Sunt de acord din multe puncte de vedere.

Să ating întâi nivelul de civilizaţie. Îi admirăm că sunt cu mult mai civilizaţi. Atunci de ce tocmai cei care spun asta şi militează împotriva nesimţirii aruncă ambalaje pe stradă (acesta este un simplu exemplu)?

Studenţii lor nu sunt cu mult mai grozavi decât ai noştri. Ba chiar în căminele româneşti, unde ca număr sunt mult mai mulţi deoarece stau şi câte 5 în cameră, e mai multă ordine. Eu una cât am stat în cămin în România nu am văzut saci de gunoi pe coridorul comun, acolo da! E probabil un trend, nu îmi explic.

Elevii sunt foarte impertinenţi… Urlă în autobuze, se bagă în faţa ta la rând, şi nimeni nu le spune nimic!

Nu încerc să le găsesc puncte slabe, însă aşa cum le avem şi noi pe ale noastre, le au şi ei Slavă Domnului. Diferenţa acolo însă este alta: eşti mult mai respectat. Nu intru într-un magazin să văd o piţipoancă cum se trage de şireturi cu mine, parcă ne-am cunoaşte de-o viaţă… Însist adresându-mă cu dvs., dar fără folos, că doar am făcut şcoală împreună. Acolo nu se urlă secretarele la tine, nu eşti tratat cu greaţă, nu mătură cu tine pe jos de parcă nu ai fi făcut şi tu o facultate.

Însă, fiecare ţară cu bune şi cu rele. Eu am învăţat să îmi iubesc ţara, aşa cum e ea şi în speranţa că va fi mai bine. Dar dacă nu luptăm, nu ajungem nicăieri. Am promis că voi sta să încerc şi eu aici, mă simt datoare faţă de familie şi faţă de dascălii mei, oameni care au avut un mare aport în educaţia mea. Dar dacă voi mai fi călcată în picioare în continuare, dacă tot voi mai vedea nişte nulităţi cum ajung pe posturi de decizie, dacă tot aşa merg treburile îmi iau şi eu zborul, cu bărbat cu tot (îl conving eu).

Tot la radio am auzit mărturisirea unui ascultător: “E bine că pleacă cei deştepţi, aşa avem şi noi – cei mediocri – şansa să ne afirmăm…”. Eu spun că o au de pe acum, că oricum nu prea se mai dau doi bani pe educaţie şi pregătire.

De unde am pornit şi unde am ajuns. Cred într-adevăr că admiraţia pentru occident este nejustificată deoarece şi la noi există resurse de a ne ridica. Oameni cu capacitate există, păcat că nu există şi modalităţi de a-i sprijini în ascensiunea lor.