Pata

Omul cobori din teleguta lui cu doua roti si lovi magarusul cu coada biciului in cap. Inutil. Acesta nici nu clipi. Nu dadu nici un semn ca ar intentiona sa plece vreodata de acolo. Ceva misterios se petrecuse in capul sau, retraise, probabil, vreo amintire durerosa sau se simtise frustrat (nu-i lucru usor sa te inhame cineva la caruta si sa te inghionteasca din spate cu biciul, ca sa cari tot felul de poveri !). La o vreme, omul arunca biciul unde vazu cu ochii si se aseza linga teleguta resemnat, stiind ca Ochi de corb (asa il botezase), nu se va misca de acolo decit cind i se va nazari lui. Nu apuca sa se aseze bine, cind acesta o lua la goana (tot atit de brusc pe cit de brusc se oprise!), riscind sa rastoarne teleguta si sa risipeasca toata agoniseala omului. Striga la el si o rupse la fuga dupa dinsul, dar degeaba, dobitocul „dracului” isi amintise, probabil, ca fusese cal, in alta existenta.